Sunt multe cupluri care trăiesc în bună înțelegere, dar în câte altele nu e decât chin, mizerie și ură. Adult ori copil, ești nevoit să suporți numai certuri, să auzi vorbe de ocară, și, din te miri ce, să primești doar bătăi. Țipete, plânsete, copii bătuți, soții alungate… vieți zbuciumate, suflete chinuite.
Așa se ajunge la destrămarea câte unei familii în care toți au de suferit. Bărbatul se apucă de băutură, femeile își iau copiii și pleacă; alteori copiii rămân singuri ori ajung pe străzi.
Rămași pe drumuri, femeile înstrăinate și copiii lor și-au găsit un rost prin așezământul înființat de Părintele Valentin Ștefan. Impresionat de drama acestor suflete chinuite, Părintele Valentin, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte doctor Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, a fondat Asociația Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” Filiala Giurgiu.
Principalele obiective ale asociației:
– grija pentru copii;
– sprijin moral și material pentru unele femei în a-și crește copiii;
– salvarea pruncilor nenăscuți prin lupta împotriva avorturilor.
Părintele Valentin, el însuși este marcat de intenția propriei mame, de a întrerupe tocmai sarcina prin care sfinția sa avea să vină pe lume. Drept creștin evlavios și iubitor pentru aproapele, încă de la vârsta de 12-13 ani, cum a aflat toate acestea, a hotărât ca el să nu permită să se mai întâmple asemenea fapte.
Ajuns preot, alină suferințele semenilor și luptă împotriva avortului și ajută copiii aflați în suferință. În toată această activitate o are alături pe soția sa, Veronica, asistent medical și care îți folosește cunoștințele profesionale spre ajutarea acestor suflete.
Părintele Valentin a luat în grija sa mai mulți copii dintre cei salvați, născuți prin veghea neobosită asupra ispitei de a fi abandonați.
Și, pentru că, cel mai bine, copiii sunt crescuți de propriile mame, în grija părintelui sunt primiți numai copii împreună cu mamele lor.
În același timp, la Rălești au venit persoane cu alt gen de probleme, care aveau nevoie de ajutor, viitoare mame fără un adăpost sau persoane cu handicap.
Așa s-a format ”familia de suflet” de la Rălești, cu 20 de copii și 15 femei.
Mamele…
Fiecare dintre femeile asistate duce în suflet o povară cutremurătoare. Sunt din cele despre care mereu auzi că sunt bătute de soți și alungate în stradă, înșelate, abuzate, părăsite și ajunse pradă traficanților de carne vie, ori ”peștilor” – oameni hrăpăreți și nemiloși.
Cum să se împartă o femeie între un soț bețiv și agresiv și copiii pe care trebuie să-i apere și să-i crească?
Marcată de atâtea necazuri, femeia ”își ia lumea în cap”. Și unde să se ducă o tânără femeie aflată cu copiii în stradă?
Aceasta este drama unora dintre femeile de la Pro-Vita Giurgiu, ele însele crescute fără părinți, își apără cu putere copiii care li se țin de poale. Așa sunt: Maria, Sofica, Eugenia, Consilia…
Și dacă, părăsită de soț sau de amant, afli mai apoi că ești însărcinată, ce faci? Cum să alungi tentația avortului, când știi că vei fi singură și așa să-ți crești copilul? N-ai casă, n-ai servici, cine te ajută? Cum să te gândești cu bucurie la copilul care crește în tine, iar mâine-poimâine, va veni pe lume?
Aceasta ar fi fost situația Roxanei, una dintre mamele de la Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu”. Fiecare suflet are dreptul să trăiască, dar cine-l ajută să vină pe lume?
Copiii…
Cu zâmbet fugar și bucuria că au primit niște bomboane și o ciocolată, copiii duc o existență fericită. Dacă nu ar fi ajuns la Rălești, ar fi fost dintre cei pe care-i vedem pe străzi, la tot pasul.
Lupta împotriva avortului
Prioritară în activitatea asociației este lupta împotriva deciziei de a întrerupe sarcinile femeilor care consideră că nu își pot permite să crească un copil.
Suntem fruntașii Europei la numărul de avorturi. Atâția alți prunci nici nu s-au născut. N-au apucat să vadă lumina și strălucirea soarelui, n-au apucat să zâmbească, să râdă sau să se joace. Pentru aceia sufletul nostru trebuie să plângă. Măcar să nu se mai întâmple.
De ce sunt mame care se bucură de venirea pe lume a unui copil; unele își pun alternativa ”îl las” sau nu; iar altele sunt foarte hotărâte să scape de o sarcină, totdeauna pentru ele, nedorită?
Orice copil are dreptul să se nască. Fiecare copil se naște curat și fericit. Tot un suflet are orice făptură omenească. Atunci, de ce atâtea diferențe?
Cum se face că un copil este considerat un nedorit, altul abia născut este abandonat în societate și atâția alții lăsați de izbeliște, fără nici un sprijin, fără nici un ajutor moral.
Asociația Pro-Vita acordă sprijin moral și material pentru femei în a-și crește copiii.
A avea în grijă o familie de 35 de suflete este o misiune grea, se cer rezolvate multe probleme, iar acestea apar mereu. În unele familii se mobilizează ambii părinți, bunici, mătuși pentru creșterea unui copil sau doi și abia fac față cerințelor. Dar într-o comunitate atât de mare?
Și câte nu sunt de făcut: asigurarea de fonduri pentru mâncare și alte cheltuieli, probleme administrative și medicale: îmbolnăviri, tratamente, spitalizări, operații.
Rezolvarea problemelor se împarte între părintele Valentin, care abordează problemele administrative și financiare și doamna preoteasă Veronica, care se ocupă de cele de sănătate și gospodărești.
Fondurile necesare Asociației, pentru creșterea și îngrijirea copiilor, provin numai din donații de la oameni care s-au sensibilizat pentru această cauză, sau din ajutoare de la diverse magazine.
Mamele trăiesc împreună ca într-o familie și se ajută reciproc. În timpul zilei unele rămân să aibă grijă de copii, iar altele se îndreaptă spre alte activități.
Pe viitor vor amenaja o grădină de zarzavat, vor crește animale, ori vor deschide un atelier de croitorie. Dar până atunci, sunt alte nevoi urgente: alimente, medicamente, îmbrăcăminte. Și pentru slujirea în biserică este nevoie de obiecte de cult și cărți liturgice.
Ar fi bine venite contracte ferme de sponsorizare cu diferite firme pentru a obține unele reduceri de preț pentru lucruri uzuale.
Viața de la Provita începe să semene cu viața de mănăstire. Merg la biserică, au duhovnic permanent în mijlocul lor, se gospodăresc și se roagă împreună. Se simte că este o tot mai mare apropiere și înțelegere în această obște. Se simt tot mai ancorate pe drumul spre Hristos.
Părintele Valentin trebuie să se ocupe și să pună temelia unei educații permanente și complete a acestor copii. El are grijă de sădirea în sufletele acestor copii a virtuților creștine; și cu ajutorul lui Dumnezeu, toate celelalte se vor adăuga. Un copil bine educat este adevărata bogăție pentru familie, dar și pentru societate.
Dar au mare nevoie de ajutor, de o mână întinsă din partea semenilor, spre folosul mai ales al copiilor.
Provita Giurgiu's Blog 